“Let’s dance in style, let’s dance for a while Heaven can wait, we’re only watching the sky”
Mmmm... O noua noapte alba in care gandurile fac pogo in mintea mea si se concretizeaza in noi meditatii nocturne la adresa conditiei umane. M-am intors de putin timp din club. Plina de inspiratie si de revolta. Imi place foarte mult sa ies in tot felul de locuri, in special pentru a studia comportamentele umane si pentru a invata sa privesc lucrurile in viata din cat mai multe perspective. Pentru ca sunt o persoana flamanda de informatie, centrata exagerat, poate, pe dezvoltarea mea personala si pe sporirea gradului de constientizare fata de propria mea fiinta, dar si fata de ceilalti, imi place sa am o viata activa, in care sa pot invata in fiecare zi ceva nou, ceva util. Inteligenta nu inseamna, after all, sa iti spargi capul cu rationamente in singuratate, ci sa iesi si sa observi lumea din jurul tau. Nu exista oboseala, nu exista refuz, nu exista plictiseala... exista doar o varsta magica, infasurata in energie, intensitate, furie creatoare, putere de a incerca, de a gresi, de a o lua mereu de la capat. “Let us die young, no let us live forever We don’t have the power, but we never say never”.
Ei... tinerii din ziua de azi, mon cher. Ha ha! Ce sa spun eu despre ei? Afirm, cu mana pe inima, ca bunica mea de 70 de ani are muuult mai mult chef de viata si activitati mult mai diverse si mai complexe decat ei. Aveam pretentia de la oamenii generatiei mele sa nu fie batuti in cap (dupa cum spuneam intr-un alt post). Pretentii! Ha! Ce vorbesc eu?! Nu numai ca refuzati orice metoda care poate fi cumva indreptata catre dezvoltarea voastra personala si/sau profesioanala (“lasa, frate, ca e bun si call centeru’, ce rahat!”) si care ar putea solicita cel mult 2 ore din timpul alocat de voi observarii miscarii umbrelor pe tavan la amiaza, dar va luati aerul ala blazat al oamenilor de 30 de ani, cu job-uri solicitante, care trebuie sa alerge intre birou, platit facturi si ridicat copiii de la cresa, care au trecut prin viata si i-au cunoscut esenta, care fumeaza cu o oarecare expresie intelectuala pe fatza si spun intr-una: “bha, viata asta e de kkt!”. Amice, viata asta e al naibii de frumoasa, dar tu nu poti rationa treaba asta cu tzeasta ta indoctrinata si limitata! Esti tanar! Vrei sa aflii ceva? Asta nu dureaza mult! Si peste 20 de ani o sa iti doresti sa faci niste lucruri pe care nu le faci acum din fitza, numai ca atunci nu va mai fii timpul lor, iar tu poti sa iti iei pseudo-blazarea “20 going on 40” si sa ti-o indesi acolo de unde iese materia din care crezi tu in capul tau ala mic ca e formata viata. Cunosc oameni care isi impart viata intre facultate si camin. A, si magazin. Ala de langa camin, ca supermaketul inseamna interactiune sociala si déjà e prea mult. Refuza orice iesire cu iz cultural, participarea la orice eveniment dedicat tinerilor, interactiunea cu oportunitati de cariera, petrecerile cu diverse teme and so on. Din fiecare iesire “in lume” poti invata extrem de multe daca ai ochii larg deschisi mereu , mintea indeajuns de destupata ca sa poata analiza si observa cu rapiditate si obiective clare in tot ce faci. Nu conteaza ca esti in metrou, la teatru sau in club. Invata!
Probabil faptul ca am mai afirmat de cateva ori ca imi iubesc viata mi-a adus niste priviri incruntate din partea unor oameni extrem de nefericiti cu “scurgerea ireversibila a zilelor”. Probabil simt asta pentru ca deseori simt ca vibrez, simt la intensitate devoratoare tot ce mi se intampla, simt ca in fiecare zi mai pun o piatra pe scarile alea care ma vor duce unde vreau sa ajung. In alte zile stric tot ce am construit pana atunci, dar o iau de la cap, cu torturile si cu pasiunile mele, asemeni unui Sisif glorios si ceva mai animat. ;)) Concretizez prin luciditate si gandire tot ceea ce inima imi spune sa fac. Nu ma dau in laturi de la provocarile care stiu ca ma vor imbogati in final. Nu mi-e frica sa imi traiesc varsta; nu incerc sa compensez lipsa mea de pregatire si incompetenta de a-mi creea un destin prin blazare si pretexte idioate, desi nici viata mea nu e deloc perfecta.
Vreau doar sa exprim cat de satula sunt de fitzele tinerilor care nu merg in club ca nu vor sa se “imputa” de fum, ca e plin de tarani pana si in cluburile de rock, mha, ca nu au chef sa ii calce cineva pe tenesii lor cu aspect vintange care au costat cat salariul minim pe economie, care nu merg la teatru ca nu e cool, decat daca e in Laptarie si e 30 de lei biletul, care nu citesc decat carti dupa care s-au facut filme execrabile, care stau si imbogatzesc Cosmoteul de pe IPhone-uri fara credit in club prin mesaje triste catre “fucked up love of their lives”, care nu reactioneaza cand se aude in club Bon Jovi – It’s my life (Doamneeee!!!!!!!), care nu danseaza ca nu e cool, care vin in club doar sa se fatzaie de colo colo ca sa ii vada lumea in timp ce se crizeaza pentru diverse motive insignifiante, care sunt plictisiti de tot, care isi cheltuie toti banii pe haine idioate, care nu isi petrec timpul decat cu iubitul/iubita, pentru ca la despartire sa realizeze cat de mult timp au pierdut nefacand nimic si sa fie deprimati ca nu se mai poate face nimic si asaaaaaa mai departe.
Cred ca ati inteles ideea asa in mare. E déjà 05:00 si consider ca ar trebui sa dorm, nu de alta, dar azi la 15:00 am de tinut o sedinta. In concluzie, dragilor, sunteti absolut lame si mi-e scarba de voi. Mai discutam cand o sa invatati ce inseamna sa fii tanar., daca o sa va treziti vreodata la realitate si o sa invatati asta vreodata.
“I was not put here by anyone in fear
I came alone as me
Just an idea in a long chain of discovery
Surrounded by the same you
And I refuse to believe in some of the things that are said to be here
Let alone those that are not
I'm trying to change my direction
Ours is pathetic in my own humble estimation”
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu